Mărturisesc și denunț pe orice om care ucide sub orice formă fizic sau finanțarea, îngăduința de a face crimă impotriva omenirii , a oricărui om , grăbindu-i sfârșitul!
Nici un război și nici o armă nu sunt legitime, nici ca atac, nici ca apărare.
Un băț, un cuțit, o unghieră sau orice altceva care ucide — indiferent de natură armei — este armă și rău.
Războiul niciodată nu este legitim.
Toleranța față de crimă este complicitate.
Sprijinirea, finanțarea sau justificarea violenței , îndepărtează omul de Dumnezeu , de Viața și Adevăr.
Viața trebuie apărată întotdeauna, iar dreptatea și iubirea rămân singurele căi drepte.
În fața lui Dumnezeu, nici o ucidere nu poate fi justificată, iar responsabilitatea morală este individuală și colectivă.
Dumnezeu este viața.
Eu nu îi pricep pe oamenii.
Cine cred ei ca ii pedepsește?
Vine un judecător și îi bagă în pușcărie ca ei sunt toleranți cu finanțarea războaielor că stau impasibil scuzandu-se ca nu depinde de ei această finanțare, de tăcerea lor?
Nu, îi pedepsește parcurgerea vieții lor din ce mai grea, în nesiguranță și suferință!
Sunt dezamagita de oameni.
Cât le ia ca să gândească cât trebuie și ce trebuie?
Oare Dumnezeu e bine cu acesta toleranța la rău?
Ce părere aveți?
Cine trebuie sa se opună răului?
Vin vecinii?
Vin ,,americanii" ?
Sunteți bine în impasibilitate și dezinteres la suferința lumii?
Lumea nu ești tu?
Crima rămâne crimă!
Nicio armă, niciun război nu sunt legitime.
Toleranța față de rău = complicitate.
Viața trebuie apărată, dreptatea și iubirea sunt singurele căi.
Fiecare om răspunde pentru faptele sale.
Dumnezeu este viața. Tu ce alegi?
Nu tolerez finanțarea crimei instituțializate, cu datorie financiară făcută în numele meu sau orice lege care încurajează toleranța la crimă sau dezastru.
Faptul ca oamenii accepta finanțarea crimei este suportul moral a crimelor întrucât oamenii în mod real nu au banii respectivi. Ei plătesc cu îndatorare iar apoi se miră de ce suferă , datoriile cică încă nu se plătesc. Bazează de chiar se plătesc! Nu în cifre ci cu viața.
Eu mă uit la asa ziși săraci și sărmani. Ei se mira de ceea ce pățesc. Dar nu se supăra,nu se manie ca viața lor este pusa gaj în crimă, că în numele lor cineva ucide!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu