Pentru ca prostului trebuie să îi dai bani iar umilul sa ii iei casa ca nu are suficienți bani.
Despre dublă măsură, proprietate și interese selective
În spațiul public, anumite organizații și grupuri au ales să apere cu fervoare drepturile de proprietate ale celor care economisesc în Pilonul II. Pentru aceste structuri, orice risc asupra banilor investiți capătă dimensiunea unei nedreptăți intolerabile. Interesele sunt prezentate ca principii, iar siguranța financiară a unei categorii restrânse devine subit o cauză „națională”.
Cu toate acestea, aceeași energie nu se regăsește atunci când vine vorba despre impozitarea proprietăților imobiliare. Aici, tăcerea este deplină. Nu există reacții ferme, nu există mobilizare, nu există apărarea cetățenilor obișnuiți care riscă să fie împinși în dificultate de majorări fiscale disproporționate. Pentru milioanele de oameni care dețin o casă, un teren sau o locuință moștenită, grija pare să lipsească.
De ce?
Pentru că proprietatea financiară atinge direct aceste grupuri, în timp ce imobilele afectează în principal oamenii obișnuiți. Acolo unde interesul personal este în joc, lupta devine principiu. Acolo unde interesul e comun și larg, principiile se estompează.
Nu trebuie ignorat faptul că și banii din Pilonul II, și casele, și terenurile sunt forme de proprietate privată. Iar proprietatea, pentru a fi respectată cu adevărat, trebuie protejată în mod unitar, nu selectiv. Este nedrept ca unii să beneficieze de garanții extinse asupra capitalului lor financiar, în timp ce proprietățile imobiliare ale altora sunt supuse unor presiuni fiscale din ce în ce mai mari.
Această diferență de tratament nu este doar tehnică, ci profund morală. Arată că anumite organizații reacționează acolo unde îi privește pe ei și pe cei apropiați lor, nu acolo unde există cu adevărat o problemă de echitate socială. Când proprietatea unui cetățean devine vulnerabilă, tăcerea lor este greu de justificat.
Adevărata apărare a proprietății nu poate fi segmentată în „proprietatea mea merită protecție, a ta poate fi impozitată oricum”. O astfel de viziune nu este un principiu, ci o strategie. Iar strategia aceasta este inevitabil politică — orientată spre avantaj, nu spre dreptate.
Dacă tot vorbim despre dreptul la proprietate, atunci el trebuie recunoscut integral: asupra banilor, asupra imobilelor și asupra terenurilor. Până când vocile care strigă pentru Pilonul II nu vor face același lucru și pentru locuințele populației, diferența de măsură va rămâne o rană deschisă, iar discursul lor nu va putea fi considerat decât selectiv și convenabil.
Într-o societate sănătoasă, toate formele de proprietate sunt garantate în mod egal. Restul sunt doar planuri ascunse și lupte purtate în interesul unui singur segment, nu al cetățenilor în ansamblu.
După ce termină cu amărâți intra și în deștepții cu bani.
Iată un paragraf scurt, clar și tăios pe ideea ta, pe care îl poți integra oriunde în text:
Să nu-și facă iluzii nici cei cu bani: după ce termină cu cei vulnerabili, sistemul fiscal se îndreaptă inevitabil și spre ei.
Așa funcționează orice model care lovește în proprietate — începe cu amărâții, pentru că nu au putere să riposteze, apoi urcă treptat până ajunge la cei care astăzi se cred protejați.
Nimeni nu rămâne neatins atunci când principiile sunt încălcate și taxarea devine arbitrară.
.
2025 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 25.11.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu