Adevărul despre Revoluție și tranziția României

România de după Revoluție avea toate premisele să devină o țară prosperă și independentă economic. La sfârșitul anilor ’80, România nu avea datorii externe majore, industria era funcțională, iar oamenii erau capabili să se adapteze unei economii de piață. Ar fi fost posibil să construim un capitalism sustenabil, în care statul să păstreze controlul asupra bunurilor publice strategice, iar cetățenii să-și dezvolte inițiativa privată.

Punctele Revoluției, formulate de revoluționari, reflectau această viziune: dezvoltare responsabilă, tranziție graduală, protecția populației și a industriei vitale. Ele nu erau directive pentru privatizare rapidă sau pentru distrugerea economiei, ci ghiduri morale și strategice pentru reconstrucție.

Experiența personală arată însă realitatea dură: încercarea de a ajunge la București și la Televiziune pentru a transmite aceste mesaje a fost imposibilă. Chiar dacă revoluționarii au fost cei care au formulat adevărul, nu conta cât de clar sau sincer era mesajul lor. Sistemul politic funcționa pe interese proprii și, în acele momente, revoluționarii erau invizibili. Chiar și figurile centrale, precum Iliescu, erau prinse în mecanisme complexe și nu puteau să aplice voința reală a Revoluției.

Rezultatul a fost devastator: punctele Revoluției au ajuns în mâinile politicienilor care nu le-au înțeles sau nu le-au respectat. Măsurile haotice aplicate — închiderea bruscă a fabricilor, privatizări greșit gestionate și pierderea controlului asupra economiei — au dus la distrugerea oportunităților României.

Partea tragică este că populația, obișnuită cu deciziile statului, nu era pregătită să-și asume responsabilitatea economică. Decenii de etatizare au produs dependență și iresponsabilitate, ceea ce a permis ca greșelile politicienilor să aibă efecte devastatoare.

Aderarea la Uniunea Europeană ar fi putut fi un pas făcut dintr-o poziție de forță, ca alegere strategică, nu ca necesitate impusă de circumstanțe. Dacă tranziția ar fi fost gândită responsabil și consultativ, România ar fi prosperat real, iar oamenii ar fi învățat să se adapteze și să-și dezvolte inițiativa, fără ca țara să fie subminată economic.

Adevărul este acesta: România putea fi o țară puternică și independentă. Distrugerea economică nu a fost inevitabilă. Ea a fost rezultatul combinat al preluării puterii de politicieni care nu au înțeles dezideratele Revoluției și al incapacității populației de a lua decizii independente într-un moment critic.

Învățătura este clară: viitorul României trebuie să fie construit pe responsabilitate, libertate și adaptare, nu pe ignoranță, interpretări care generează suferința.

2026 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 19.02.2026