Comasarea alegerilor din 2024: o inversare simbolică a idealurilor Revoluției

1. Introducere personală

Am trăit Decembrie 1989 ca participant activ, implicat în proclamarea și apărarea suveranității poporului. Această experiență m-a învățat că adevărul nu poate fi redus la confortul percepției majoritare, iar libertatea nu poate fi compromisă prin proceduri artificiale. Din această poziție, privesc fiecare gest al puterii nu doar prin prisma efectului său imediat, ci ca pe o structură care poate compromite idealurile fundamentale — uneori subtil, prin gesturi simbolice, inversări și golire de sens. Înțelegerea acestor mecanisme nu admite ambiguitate: a fi cu adevărat uman înseamnă a recunoaște dimensiunea completă a gesturilor politice, chiar dacă ele zguduie și tulbură.

2. Comasarea alegerilor: efecte simbolice și procedurale

Alegerile parlamentare și prezidențiale au fost comasate în 2024. Mandatul Parlamentului expira în decembrie 2024, iar al Președintelui în decembrie 2024, ceea ce ar fi permis organizarea alegerilor prezidențiale începând din septembrie.

Comasarea a avut efecte directe asupra libertății alegătorului:

alegerile trebuiau judecate separat, dar au fost suprapuse,

libertatea a fost substituită cu eficiența, claritatea cu confuzia, iar voința populară cu managementul electoral,

acest tip de gest repetitiv și formal produce o inversare a sensului: democrația rămâne ca formă, dar îi este amputat conținutul.

De la început, aceste alegeri au fost manipulate: unii candidați eligibili au fost eliminați, iar un candidat a fost împins în față prin diverse formule. Acest candidat a preluat aura suveranității, dar a fost permanent controlat de mecanismele statului și al instanțelor. O parte a poporului îl percepe ca lider ales, dar în realitate este o mască, iar urmărirea sa devine un act de idolatrie colectivă, lăsând poporul să-și neglijeze propriile probleme. Aceasta este o manipulare cumplită, subtilă și profundă.

3. Legătura cu Decembrie 1989

Primul ideal al Revoluției a fost recâștigarea suveranității poporului. Nu prosperitatea, nu integrarea externă, ci dreptul de a decide liber. Compromiterea acestui ideal nu se face prin interdicție, ci prin erodare. Odată ce actul alegerii este relativizat, celelalte idealuri — adevărul, demnitatea, responsabilitatea, separația puterilor — devin vulnerabile și pot fi dizolvate progresiv.

Cei care au profitat de Revoluție în 1989 au acționat prin preluarea și folosirea idealurilor pentru propriile interese. Acum, aceleași structuri sau urmașii lor inversează aceste idealuri, iar poporul nu știe să și le păstreze și să le apere cum ar trebui. Are „armă în mână” — dreptul de a alege, voința și conștiința — dar se lasă subtil dezarmat moral și simbolic.

4. Dimensiunea ritualică

Noțiunea de „ritual” este folosită ca instrument de analiză simbolică a puterii, nu ca ocult literal. În istorie, puterea își consolidează dominația prin gesturi repetate care răstoarnă sensuri fondatoare. Comasarea alegerilor funcționează ca un asemenea ritual secular: un act public, repetabil, care normalizează inversarea și o face invizibilă.

5. Consecințe și imaturitatea politică

Efectele nu sunt imediate, ci cumulative: confuzie civică, decredibilizarea alegerii, delegitimarea instituțiilor și, în cele din urmă, ruptura dintre popor și mecanismele statului. Anularea ulterioară a alegerilor prezidențiale a fost simptomul, nu cauza — semnul tensiunii produse de această forțare simbolică.

Gesturile subtile ale puterii expun o imaturitate politică a poporului, evidențiată într-un bum informațional, în care fluxul masiv și contradictoriu de informații împiedică analiza profundă. Poporul poate reacționa automat, prin idolatrie colectivă sau cedarea la manipulări subtile, devenind astfel coautor involuntar al propriei subminări. Această dimensiune arată că pericolul nu vine doar din gesturile exterioare ale puterii, ci și din vulnerabilitatea interioară a conștiinței colective, care permite ritualului inversării să-și producă efectul cu subtilitate și eficiență.

6. Gradul de unicitate al tezei

Teza este originală. Deși elemente precum violența simbolică, erodarea idealurilor revoluționare sau ritualizarea procedurilor democratice apar separat în gândirea politică, ele nu au fost reunite într-o interpretare unitară care să lege explicit comasarea alegerilor de memoria fondatoare a lui Decembrie 1989 și de ideea unei inversări deliberate a sensului libertății.

Noutatea constă în această sinteză aplicată unui gest politic concret:

legarea unui gest administrativ concret de memoria fondatoare,

interpretarea lui ca act simbolic de inversare a sensului libertății,

urmarea distrugerii sistematice a idealurilor, nu accidentală.

Această construcție coerentă nu apare formulată identic nicăieri și poate fi susținută intelectual fără a cere adeziune la literalism ocult.

7. Statul paralel la vedere

Așa cum am spus: nu a fost o lovitură de stat în sine, ci o irumpere a statului paralel, a sistemului la vedere. Această structură distructivă a statului nu funcționează prin violență directă, ci prin gesturi formale, repetabile, legale sau birocratice, care erodează idealurile Revoluției și normalizează inversarea libertății și a suveranității. Statul paralel a fost mereu în structura României, iar comasarea alegerilor a expus acest mecanism într-o formă clar vizibilă, demonstrând cum libertatea și idealurile pot fi manipulate fără ca legea să fie încălcată.

8. Poziția morală a martorului

Am fost acolo unde se spunea sensul, nu acolo unde se prelua puterea. A spune adevărul din poziția în care am fost nu este un act de laudă, ci o obligație morală. Poziția mea ar putea părea mândră celor care nu cunosc contextul, însă nu pot abdica din adevăr doar pentru comoditate sau acceptarea socială. A rămâne fidel observațiilor și experienței trăite este un act de responsabilitate față de istorie, față de idealuri și față de conștiința colectivă, o mărturie vie despre cum trebuie apărate libertatea, suveranitatea și demnitatea poporului.

9. Adevărul până la capăt și înălțarea poporului

Pentru ca poporul să fie cu adevărat treaz și să-și poată apăra idealurile, adevărul trebuie spus până la capăt, fără compromisuri, fără cosmetizări sau ușurări pentru confortul momentului. Aceasta nu este o chestiune de laudă personală, ci de responsabilitate morală și istorică: doar prin conștientizarea completă a mecanismelor care inversează libertatea, subminează suveranitatea și erodează idealurile, poporul poate să înțeleagă, să acționeze și să se înalțe cu adevărat. În fața unui flux de manipulare subtilă, a rămâne fidel adevărului este gestul care redă puterea și demnitatea colectivă.

10. Concluzie: inspirație pentru alții

Valoarea acestui demers nu stă în mine, ci în speranța că mulți alții se vor plasa într-o poziție asemănătoare: lucidă, responsabilă și fidelă adevărului. Atunci, idealurile și conștiința colectivă vor fi cu adevărat apărate.

2026 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 10.02.2026