După 1989, există o versiune oficială care circulă adesea: că statul „a dat” cetățenilor locuințele și bunurile de stat ca un gest de generozitate sau cadou. Această prezentare este falsă și minimalizează adevărul. În realitate, proprietățile nu erau ale statului, ci construite prin munca colectivă și contribuțiile fiecărui român, deci aparțineau poporului însuși.
Trecerea locuințelor și a altor bunuri din patrimoniul de stat în mâinile cetățenilor nu a fost gratuită. Pentru aceste locuințe s-a plătit prețul stabilit de stat, care reprezenta ultimele rezerve ale unei populații deja pauperizate. Proprietatea românilor nu a fost oferită ca dar, ci este dreptul nostru câștigat prin muncă și sacrificiu.
Administrațiile actuale deseori încearcă să inoculeze tinerilor ideea că nu ar fi proprietari „pe merit”, minimalizând efortul generațiilor anterioare și distorsionând înțelegerea istoriei. Dar adevărul istoric este clar: la Revoluție, unul dintre motoarele economice și sociale fundamentale a fost apărarea proprietății private. Trecerea proprietăților în mâinile cetățenilor a fost efectul direct al luptei și Revoluției românilor, nu un cadou de la stat. Oameni au murit pentru dreptul de a deține ceea ce construiseră și câștigaseră prin muncă, iar proprietatea noastră este astfel un drept câștigat, nu primit gratuit, o expresie a libertății și demnității fiecărui român.
Astăzi, însă, statul pretinde plata unor taxe și impozite arbitrare asupra proprietății private, deși ea este deja câștigată. Proprietatea deținută pe merit nu ar trebui impozitată în mod arbitrar; plata taxelor nu trebuie să transforme dreptul nostru câștigat în sursă de venit pentru administrație. Dacă această logică continuă, nu e greu de imaginat că se va extinde asupra altor aspecte fundamentale ale vieții noastre, simbolic chiar asupra „ființei noastre”, dacă statul consideră că poate pretinde contribuții din ceea ce este deja al nostru.
Suveranitatea reală a poporului nu se obține prin declarații sau supape simbolice, ci prin implicare activă, prin manifestarea voinței fiecărui individ, prin respectarea și consolidarea dreptului său asupra a ceea ce este câștigat prin muncă și sacrificiu. Aceasta este diferența între versiunea oficială, care încearcă să transforme un drept câștigat în „dar de la stat”, și adevărul istoric și moral: proprietatea românilor este rezultatul Revoluției, al muncii, al sacrificiului și al voinței poporului, nu al concesiilor administrative.
2026 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 22.02.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu