Nu-i grădină, nu-i decor,
e un spin în carnea vremii,
cu hăuri care-nghit ușor
pe cei ce vin cu darul ciumei.
Sub lespedea de lut și vis,
se zbate sângele străbun,
și-n fiecare plai închis
arde un foc, nu un parfum.
Pe culmi nu cresc magnolii moi,
ci cruci de piatră și salcâmi;
nu-i loc de îmblânziri prin foi,
Un urlet din mii de guri de lupi.
România — tărâm spinos,
nu-i trofeu și nici icoană de pus în ramă,
E jurământ de răsucit
în inima unei puteri străine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu