Reflectii despre religie, umanitate și moralitate pe scurt
Abel și Cain sunt arhetipuri ale religiilor monoteiste, în care conflictul și jertfa sunt centrale.
În Islam, jertfa există (ex. Eid al-Adha), dar perspectiva e diferită de cea creștină.
Creștinismul poate fi interpretat ca o adaptare a mithraismului sau o continuitate al perspectivei unei transmutari ideatice a unuiun egregor Abel ca și concept , care nu a avut urmași naturali , dar la nivel spiritual este mai aproape de ceea ce ar trebui sa fie cel mai aproape de Dumnezeu.
El trebuie sa fie o persoană non-violentă, adesea victimă , care preferă să nu ucidă pentru a se apăra.
De aceea Tipologia Iisus nu are concepție naturală, dar are o naștere.
De aceea apare ca fiind Fiul direct al lui Dumnezeu si nascut din femeie cacivartfel de unde îl aduc în plan terestru?
Se spune ca a fost o persoana istorică. Și chiar dacă asa a fost. Creștinismul si Miorita noastra care ne bântuie firea , legenda Meșterului Manole și câte or mai fi, transforma in victimă sigură o întreagă populație, jertfa sigură.
Se contureaza clar a fi o împărțire artificială a neamurilor prin credințele care le-au fost transmise dupa anumite tipologi pentru a.fi mai usor de controlat.
Cu toate acestea, credințele nu sunt perfect eterogen distribuite , dar asta nu e decât excepția.
Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu ar putea fi un egregor format dintr-o conștiință colectivă umană. Poate a existat cu mult înainte de era noastră, sub un alt nume, dar e cunoscut sub acestă titulatură.
Tăcerea de secole de după Hristos pare suspectă – poate s-a folosit acel timp pentru adaptări teologice, culminând cu Consiliul de la Niceea.
Îngerul Gabriel apare în toate cele trei religii abrahamice. De ce ar avea revelația unora prioritate?
Sunt convinsă că Arh. Gabriel este societatea oculta care scrie narativele.
Dupa simbolistica apar si alti ingeri .
Astfel societatea oculta se situeaza deasupra oricărei banuieli întru cât își asumă un avatar de mesager divin.
Dar este exact aceea persoana care scrie in numele controlului și deținerii puterii.
Și nu e despre Dumnezeu ci despre cine a inteles cum functioneaza la nivel de psihologie omul.
Societatea ocultă (menționată metaforic) ar putea influența prin simboluri și mesaje ascunse.
Revelația – pentru cine o trăiește cu adevărat – nu e echivocă.
Confruntarea dintre religii nu are legătură cu Dumnezeu, ci cu orgoliul uman: "Dumnezeul meu e mai bun ca al tău".
Oamenii care ucid, mint și înșală în numele unui "dumnezeu" nu îl urmează pe Dumnezeu, ci pe Satana.
Sataniștii nu se mai ascund – și-au făcut loc în spațiul public.
A fost exprimată în 1989 ideea de libertate religioasă – dar nu se știa atunci că toate credințele vor fi tolerate, inclusiv cele distructive.
Biserica satanistă funcționează oficial – o "alternativă" ce consumă suflete naive sau adormite.
În ciuda acestora, fiecare suflet va fi pus la încercare: proba finală a conștiinței umane.
S-ar putea ca această epocă să separe grâul de neghină.
Războaiele, ordinele, și structurile internaționale care folosesc oameni ca unelte – nu au nicio legătură cu credința autentică.
Plata pentru a nu merge la război – este tot o formă de compromis moral.
Crima rămâne crimă – indiferent de justificări.
Banii (hârtii fără valoare reală) susțin aceste sisteme, dar nu justifică sângele vărsat.
Dacă oamenii ar refuza colectiv să ucidă, războaiele ar înceta.
Unii se simt superiori, dar, în realitate, nu li se cuvine decât... moartea, adică sfârșitul comun tuturor.
Moartea e singura certitudine – și ar trebui să ne facă mai atenți la cum trăim.
Fără conștiință, fără cercetare, fără spiritualitate, suntem vulnerabili manipulării și involuției.
Satanismul este și o stare a omului – nu doar un cult. E starea de ură, cruzime, orbire morală.
Jertfele umane – fizice și psihice – au fost oferite de milenii.
Dialogul acesta ar putea fi perceput ca exploziv pentru unii. Dar este real și necesar.
Mesaj central: Nu putem spune că suntem "ok" când lumea arde. Conștiința cere trezire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu