Când un grup de oameni este împuternicit să cântărească și să hotărască viitorul pentru milioane, nu există nicio garanție că va decide corect. Oricât ar fi numit sau legitimat, acel grup rămâne limitat de condiția umană: interese, frică, orgoliu, presiuni și o cunoaștere incompletă a consecințelor. Corectitudinea nu este garantată de oameni, ci doar, aproximativ, de limitele impuse puterii lor: transparență reală, răspundere pentru decizii, timp limitat al mandatului, pluralitate autentică de idei și respect pentru demnitatea fiecărei ființe vii.
Dacă milioane de oameni ar fi considerați cu adevărat capabili, responsabili și demni, nu ar avea nevoie de grupuri care să le spună ce să facă sau ce viitor li se cuvine. Oamenii au nevoie de informație, libertate și timp pentru a decide; nu de tutelă. Grupurile care decid în locul lor nu sunt o necesitate a societății, ci o necesitate a celor care vor să controleze resurse, comportamente și direcții.
Când se spune „decidem pentru binele vostru”, se afirmă implicit lipsa de încredere în oameni și nevoia de supunere. Istoria arată că asemenea grupuri devin indispensabile doar atunci când frica, urgența sau vinovăția sunt cultivate deliberat. O comunitate vie are nevoie de coordonare, nu de comandă; de reguli minime, nu de destine impuse; de lideri temporari, nu de structuri permanente care hotărăsc pentru alții.
În clipa în care un grup devine , indispensabil", nu mai servește societatea, ci se servește pe sine. Un om liber are nevoie de adevăr pentru a alege; un sistem are nevoie de supunere pentru a se menține. De aici se naște „grupul care decide”.
2025 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 12.01.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu