Reclamație universală privind abuzul de putere al statului asupra ființei umane

Prin prezenta formulez o reclamație universală împotriva oricărei forme de stat sau autoritate care își exercită puterea în mod abuziv asupra ființei umane.

Statul, prin definiție, deține forță organizată, instituții înarmate și mecanisme coercitive. Cetățenii nu dispun de aceste mijloace. Această asimetrie fundamentală de putere obligă statul la o responsabilitate morală și juridică superioară, nu la dominare.

Orice utilizare a forței statului împotriva populației civile neînarmate, sub forma constrângerilor administrative, economice, sociale sau instituționale, constituie un abuz de putere atunci când nu are ca scop direct protejarea vieții și a demnității umane.

Reclam încălcarea unor drepturi universale, care preced și depășesc orice legislație națională: – dreptul la viață decentă; – dreptul la demnitate; – dreptul la acces real la resursele necesare existenței; – dreptul de a trăi fără frică de constrângere arbitrară; – dreptul la civilizație, înțeleasă ca ordine socială orientată spre protejarea vieții, nu supunerea ei.

Taxarea, sancționarea, excluderea sau constrângerea devin ilegitime în momentul în care statul nu mai oferă mijloace reale de trai și protecție, ci doar colectează, controlează și pedepsește. În acel punct, guvernarea se transformă în exercitare de forță asupra celor lipsiți de apărare.

Afirm că un stat sau o autoritate care își menține existența prin constrângere sistemică, și nu prin consimțământul liber al oamenilor, își pierde legitimitatea morală, indiferent de forma sa juridică sau ideologică.

Prezenta reclamație este formulată în numele ființei umane ca valoare primară, anterioară oricărui stat, sistem sau interes de putere.

Nicio autoritate nu este deasupra vieții.

Nicio lege nu este legitimă dacă distruge demnitatea.

Nicio forță nu este justificată împotriva celor neînarmați.

2025 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 29.12.2025