Saracirea poporului

Am aflat ca postul era impus sarmanilor cu sila, după ce că saracimea era oricum distrusa prin biruri. Ce odiosi, de la Biserica la Vodă,  au fost cleştii puterii otomane.

 Unul acționa prin controlul gândirii alții prin puterea militară.

 Și acum tot asa sunt...Dar religia a mai pierdut si a pierdut de tot. Iar Justiția si institutiile de forță au devenit armele puterii, exercitata statal pentru oprimarea oamenilor.

De-a lungul timpului, puterea și controlul asupra oamenilor au trecut prin forme diferite, dar esența a rămas aceeași: cine deține instrumentele decizionale poate strânge și modela viața celor de jos. În trecut, religia și autoritatea spirituală erau folosite ca un clește al puterii: posturile și dogmele erau impuse sarmanilor, care erau deja zdrobiți de biruri și taxe, iar Biserica, alături de Vodă, controla atât gândirea, cât și comportamentul prin reguli aparent „mântuitoare”. Cei care acționau astfel foloseau simultan puterea spirituală și cea militară, ca niște clești ai supunerii, prindând între ei sufletul și trupul oamenilor.

Astăzi in UE, însă, religia și-a pierdut influența coercitivă, iar golul l-au ocupat instituțiile statului: Justiția și instituțiile de  forța au devenit instrumentele principale ale puterii. Independența lor este vitală pentru protejarea cetățeanului, dar politicul caută adesea să le captureze, transformând legea și forța în extensii ale propriei autorități. Astfel, mecanismul de control continuă sub altă formă: cleștele spiritual al trecutului a fost înlocuit de cleștele instituțional, dar presiunea asupra oamenilor rămâne, uneori la fel de apăsătoare.

Istoria arată că adevărata libertate depinde de echilibrul acestor puteri și de capacitatea cetățeanului de a recunoaște și rezista mecanismelor de control, fie ele religioase sau seculare.

2025 Lily- Cojocaru Liliana – Toate drepturile rezervate. 23.12.2025