Administratori ai aşa zisului stat , care este capturat prin alegeri furate in mod continuu urmăresc disoluția statului național și suveran sub masca unor așa ziselor ,,instituții" pentru a preda puterea cetățenilor altor structuri de putere private .
Suveranitatea națională: statul trebuia să fie stăpân pe resursele și deciziile strategice ale țării administrând dreptul la proprietate: protecția bunurilor și resurselor comune ale cetățenilor.
Legitimitatea puterii: statul există și exercită autoritate doar pentru că servește binele comun, nu interese private.
Rolul cetățeanului: cetățenii nu sunt simpli spectatori; ei au dreptul și responsabilitatea de a controla și corecta abuzurile instituțiilor.
2. Ce s-a întâmplat după Revoluție
Privatizare excesivă și fragmentare a resurselor strategice (energie, gaze, petrol, infrastructură).
Transformarea statului: din garant al suveranității și administrator al resurselor, în intermediar pentru grupuri private.
Eroziunea legitimității: puterea nu mai servește cetățenii, ci interese restrânse; instituțiile publice rămân doar formale.
Capturarea statului și dizolvarea deliberată: administratorii folosesc mecanismele statului pentru a slăbi substanța sa, cedând controlul asupra resurselor și puterii către alte structuri de influență.
3. Consecințe
Cetățenii pierd controlul asupra deciziilor strategice și asupra propriilor resurse.
Statul, fără proprietăți reale și fără capacitate de a decide, nu mai poate fi considerat suveran. Suveranitatea trece la cetățeni.
Dreptul cetățenilor de a exercita control și de a corecta abuzurile devine singura modalitate de a restabili legitimarea puterii.
4. Principiu-cheie
> Un stat care nu mai controlează resursele și nu mai servește cetățenii și-a pierdut legitimitatea.
Revoluția din ’89 nu a creat un stat pentru interese private; capturarea și dizolvarea deliberată a acestuia reprezintă contrariul spiritului Revoluției.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu