Am cautat și am aflat adevărul și nu am putut tăcea. Mulți nu știu ceea ce eu știu, deși ar fi trebuit să știe. Nici nu vor putea vreodată să priceapă. Dar eu știu că eu scap numai dacă mulți scapă. Viața nu funcționează după legea „scapă cine poate”. Principiul vieții este altul: dacă scapă mulți, scap și eu.
În România au fost voci care au luptat pentru toți, nu doar pentru sine. Au fost marginalizați puternic, jigniți, li s-a spus: „Dar tu ești medic?”. Și totuși, ei au îndrăznit să spună adevărul, să facă ceea ce alții nu au avut curajul să facă.
Cei care aveau jurământul de a proteja viața au fost puși la încercare: unii medici au tăcut, alții au pactizat cu frica sau cu prostia, iar unii chiar cu genocidul. Nivelul adevărat de pregătire al unui profesionist se măsoară nu prin cunoștințe tehnice, ci prin capacitatea de a spune adevărul și de a acționa responsabil pentru ceilalți, nu doar pentru sine.
Această lecție nu se aplică doar medicilor, ci tuturor profesiilor: integritatea, curajul și responsabilitatea sunt ceea ce definesc valoarea umană. Mulți au murit, iar unii poate că nici nu realizează de ce, dar adevărul rămâne: omul care nu se adaptează la viață și nu acționează cu discernământ se pierde.
Eu am înțeles asta și nu pot să tac. Moartea, chiar și a celor tineri și sănătoși, arată limitele ființei umane și evidențiază diferența dintre cei care gândesc lucid și cei care se lasă purtați de frică, conformism sau ignoranță. Adevărul trebuie rostit, chiar când doare, chiar când alții nu îl vor auzi.
Viața nu e despre supraviețuire egoistă. E despre solidaritate, despre responsabilitate, despre a fi parte dintr-un întreg. Dacă scapă mulți, scap și eu. Adevărul, rostit și trăit, este legea care ne separă de ceea ce e convenabil și ne definește ca ființe cu demnitate și responsabilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu