Ceea ce vedem azi nu mai e doar politică internă — e mita electorală ridicată la nivel național, orchestrată prin intermediul României, sub forma „subvențiilor” pentru curent și bani. Uniunea Europeană finanțează, statul gestionează, iar cetățeanul român plătește factura. Curentul ieftin pentru frații de peste Prut, banii și compensațiile acordate „strategic” – toate acestea sunt instrumente politice, mascată ca sprijin social.
,,Ajutorul" nu e gratis. Pe termen lung, noi plătim pentru tot: tarife mai mari, taxe suplimentare, în timp ce Moldova beneficiază acum de preț redus, dar va simți efectele indirect — pentru că o economie care primește cadouri ieftine de la vecini nu scapă de consecințele dezechilibrului. E ca o pizza mare: azi o mănâncă alții cu preț redus, mâine ajungem să plătim și noi, și ei, pentru faptul că „am luat țeapă” cu generozitatea aparentă.
În fond, mita electorală transfrontalieră, chiar dacă legală și mascată ca subvenție, are întotdeauna un cost ascuns — unul pe care îl plătim colectiv, cu banii noștri, iar alegătorii devin prizonieri involuntari ai unui joc politic mai mare decât înțeleg.
Manifest pentru Demnitate și Verticalitate
Din genunchi nu se ridică nimic.
Din burtă nu se vede cerul.
Când oamenii aleg să stea ca râmele, tăcuți și supuși, nu mai au o țară, ci o haznă.
Mita electorală nu mai vine în plicuri sau pachete modeste. Ea vine mascată în decizii de stat: curent electric dat mai ieftin altora, bani și compensații distribuite după criterii politice, politici de prețuri „generoase” care cumpără imagine și loialitate. Nu e comerț, e politică mascată sub formă legală — mita pe țară, orchestrată strategic și legalizată prin acte oficiale.
Și, în timp ce acestea se petrec, cei aleși se bagă pe față în Justiție, se poartă mitocănește și își permit aroganță publică. Nu e doar lipsă de stil; e o strategie: să ne obișnuim cu umilința, să credem că așa se face politică, să ne împământenească în mocirlă.
Dar adevărul e simplu: din poziția de râmă nu se poate construi o țară. Poți doar să accepți mocirla. O țară se ridică prin oameni verticali, prin curaj, prin întrebări incomode și refuzul de a fi cumpărați cu firimituri sau beneficii „electorale”.
România se află astăzi la o răscruce: între a fi un spațiu al demnității sau o haznă politică. Și într-o haznă… doar viermii plutesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu