Desființarea omeniei cu a omenirii— un sfârșit anunțat
Trăim vremuri în care oamenii de știință nu mai sunt căutători ai adevărului, ci instrumente ale unei mașinării care distruge însăși esența umanității.
Sub pretextul progresului, ni se propune o lume în care natura vieții este manipulată, dezmembrată, redusă la coduri și algoritmi fără suflet.
Vaccinuri „revoluționare” care supraîncarcă sistemul imunitar și acționează asupra unor tumori locale ca și cum ar fi o problemă sistemică —
asta nu e știință, e o absurditate care sfidează orice bun simț.
Nu poți reseta sau rescrie viața fără să distrugi echilibrul care ne ține în picioare.
Și atunci întreb:
AU PRIMIT ORDIN SĂ NE UCIDĂ?
Ce e cu atâta prostie afișată, că și un om simplu realizează că sunt criminali?
Este mai mult decât o criză științifică. Este o desființare a omenirii.
Un atac subtil, dar implacabil, asupra culturii, tradiției, asupra valorilor care ne-au ținut uniți de milenii.
Ne dezrădăcinează pentru a ne transforma în simple date, în obiecte de experiment, în marionete ale unor interese obscure.
Iar când bunul simț și dreapta măsură dispar, rămânem prizonieri ai unui haos fără sens, care nu face decât să ne îndepărteze de ceea ce suntem cu adevărat:
ființe vii, cu suflet și rădăcini adânci.
Nu mai putem accepta această minciună mascată în „progres”.
Trebuie să ne ridicăm, să spunem NU, și să apărăm ceea ce ne definește ca oameni.
Pentru că dacă nu o facem, riscăm să ne pierdem definitiv —
nu doar ca indivizi, ci ca specie, ca umanitate.
Da, da — acești „cercetători” mă umplu de rușine!
Îmi e jenă că ăștia ar fi oameni.
Cu fiecare pas al lor „științific”, se îndepărtează de omenie, de măsură, de viața însăși.
Nu e știință ceea ce nu respectă viața. E trădare.
Și din fața acestei trădări, nu mă retrag. Mă ridic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu