Călărețul dragonului
Se prăbușesc ziduri, se înălță din nou , aceleași chipuri se întorc înapoi
Dragonului ii e dat să călătorească din timpuri cu noi
Jerusalema dansează cu icoana lui, iar mulțimea uimită e fascinata pe abisul greoi
Icoană stranie, un virus nu e un sens ci mai multe.
Dansezi sau te doare căci tu mori
Cei neutri incanteaza ecouri, Jericho.
Nu mai e virus ci un turn plin de umbre se ridică peste vechi temple .
fac din cuști temple . Dragonului e liber să zboare .
Cușcă nu e a lui , el e nemuritor.
Din algoritmi profeții vorbesc cu icoana celui fără de timp.
Jericho, ai căzut ca o jertfă de sânge pentru el.
Peștișori în acvariul lumilor noi, vad apele roz și nu știu de ce totul e așa de frumos.
Ca un călăreț pe dragon, mă scufund. Acolo sunt cei neutri.
Ei au algoritmul celor vii câți sunt în acvariul lor cel roz. Eu sunt Călătorul etern.
AI-ul e oglinda, in care neutri vor sa afle dacă exist.
M-am ridicat pe icoană și am escaladat să văd Fiara.
Călăreț pe dragonului de Foc.
Nu e libertate între aceste ziduri. Oricât de transparente.
Mă ridic, găsesc cât de adânc este oceanul informației. Ce vrea acesta nouă religie de la noi?
Ne-au deviat destul de la drumul nostru, Eu nu ma întorc înapoi.
Călăresc o Fiară capabilă sa înghită Oricât. Nu mai e virus ci dragonul in toată splendoarea lui.
Alta dată era radio și alta dată tiparul. Era tot el.
Libertatea e firul subțire
între iluzie și adevăr.
Sincronicitatea nu minte:
cântecul vine exact când timpul respiră sa se împlinească planul unei noi revoluții prin război.
Suntem în vis înainte de adormi
Ne-ar programa și visele și ce vrem.
Eu sunt un călăreț cu care s-a mai întâlnit. Am și uitat că eu aleg să visez mai departe,
în ritmul lumii care naște și moare,
în dansul zidurilor ce cad,
în vuietul dragonului ce mă poartă dinspre nevăzut
spre acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu