Tulburările sociale  din vremea RSR :

1. nu fac obiectul  legii 341/2004, nici a modificărilor ulterioare.

2.  nemulțumirile  erau  suprimate ideologic,   sau punctual,  indivizii erau suprimați prin forță,  erau închiși  din cei care se opuneau regimului opresiv,  prin structurile Ministerului de Interne, Miliție ,  Securitate,

3. Persoanele erau permanent controlatr și supravegheate de Securitate

4. Justiția era supusă regimului prin control,legea penală prevedea pedeapsa cu moartea ca ceva legitim , mai ales pentru dușmanii poporului

5. Era aspru pedepsite  tentativele de părăsire a țării:

6. Nemulțumirile ideologic, prin îndoctrinare erau gestionate prin promisiunea că vei ajunge în comunism unde toți oamenii sunt egali ;

7.  Nu aveam numai tulburări, mânii, psihoze, obsesii,  ci  chiar conflicte în  întreaga societate socialisă a R.S.România.

Din când în când s-a produs și câte o revoltă de mai mare intensitate în anumite localități înainte de Revoluția din 1989: Lupeni-1977,Ineu jud Arad - 1985 , Brașov -1987,

Acțiunile de la Revoluție nu au fost despre conflictele interne ale unor persoane sau într-un grup  , mocnite , în intetiorul unor clase sociale sau , interiorul unui grup etnic, religios , etc.

 Deoarece politica partidului unic a fost de a atenua aceste conflicte și de a simula o oarecare egalitate între clasele sociale, chiar între indivizi, care aveau simțul proprietăți mult atenuat , de aceea au și fost ușor de furat după Revoluție de cei cu dar de căpătuială.

Mânia proletară se atenuase pentru că dispăruse oarecum clasa exploatatoare.

 De altfel de aceea a apărut solidarizarea în răsturnarea regimului, ce a generat chiat el acest fel de solidarizare, atânuând  contradicția ideologică  nu a atenuat conflictul real.

 Politica partidului nu recunoștea ce era adevărat : se diferențiau clasele sociale în ciuda politicii egalitariste declarate a partidului. Așa că singurul mare conflict se radicalizaze , între o imensă masă a populației complet nemulțumită, ne stratificată social, fără opțiuni politice, fără libertăți, fără opțiuni , într-un lagăr comunist forțat numit țară, pentru un scop din ce în ce mai dificil de atins:comunismu, care se îndepărta precum fata morganal.  

Deja începuseră să se diferențieze clase sociale care voiau independență, începuse capitalizarea socialistă, premiza reinstaurării capitalismului. De altfel relațiile de producție lipsite de simțul proprietății și răspunderii deveneau din ce mai falimentare și sărăcia era deja vizibilă, forțată și de plata datoriei externe prin care Ceaușescu putea să își asigure o hegemonie care devenea anacronică într-un context republican de altfel  ridicat două probleme una internă și alta externă.

Băncile , oligarhii financiar se vedeau  sfidați și potențial înfrânți, interesele altor state amenințate, pe de altă parte o țară ,un popor înfometat, sărăcit aproape brusc și fără semne de revenire , o mare piață de desfacere, un imens potențial de forță de muncă calificată și ieftină , deoarece  fusese deja învățată să trăiască din puțin și care aflase  că afară din  lagărul comunist se trăiște altfel, dorind cu ardoare să vină  acestă schimbare, sau măcar să plece să își facă acolo viața.

Așa că revolta care s-a materializat în Revoluție, singurul conflict declarat , între o masă critică a popuației și dictator intermediate de forțelor militarizate, care s-a  soldat după mult efort cu obținerea libertății și democrașiei

Posibil ca  d-na judecător să fi  referit la tulburări ,,ale liniștii publice” care au fost expresia revoltei populaței care simțise că schimbarea exista în Europa iar la noi trena, nu la tulburări sociale. Dar pentru că este clar că motivarea instanței este numai un joc de expresii menite să deruteze,  a simulat !tulburările sociale”. A vrut să vadă dacă chiar știu ce am spus pe postul de Radio.